Dosar penal fabricat prin şantaje de mâna dreaptă a lui Amărie

Elena Rădescu, procuror inspector la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), şi Alexandru Chiciu, fost procuror DNA, actualmente avocat, sunt urmăriţi penal pentru represiune nedreaptă, abuz în serviciu şi cercetare abuzivă.

Potrivit unor surse judiciare, cei doi procurori ar fi fabricat în anul 2002 un dosar penal judecătorilor orădeni Traian Munteanu şi Adrian Popa. Metodele folosite sunt şantajul şi ascunderea unor probe care erau favorabile acuzaţilor. Denunţătorul celor doi judecători era Viorel Ştiube. Acesta era încolţit de anchetatori în 9 cauze penale, fiind arestat la acea vreme pentru săvârşirea mai multor infracţiuni economice.

În aceste condiţii, el a declarat că ar fi dat o mită de circa 20.000 de dolari prin intermediul avocatului Negruţiu celor doi judecători. Aşa s-a format dosarul instrumentat de procurorii Alexandru Chiciu şi Elena Rădescu împotriva judecătorilor Munteanu şi Popa. Cum autodenunţul lui Ştiube în sine nu valora mai nimic, a fost nevoie şi de autodenunţul avocatului Dan Lucian Negruţiu, obţinut de procurori. Astfel, pe data de 6 iunie 2002, fiind chemat la audieri, Dan Negruţiu a mărturisit lui Chiciu că „nu este adevarat că aş fi primit suma de 20.000 de dolari de la Ştiube Viorel pentru a-i preda judecătorului Munteanu”. La aceeaşi dată, s-a dispus, de asemenea, o confruntare între Ştiube şi avocat şi s-a încheiat un proces-verbal. Încă o dată, avocatul Negruţiu a negat categoric afirmaţiile lui Ştiube. Surprinzător, sub ameninţarea că va fi inculpat într-un dosar penal, tot în aceeaşi zi, avocatul a revenit şi a dat o altă declaraţie, în care susţinea de data aceasta contrariul: „Am dat judecătorilor Munteanu şi Popa echivalentul a 30.000 mărci germane”.

Ulterior, din dosarul lui Munteanu au dispărut subit declaraţia de negare şi procesul-verbal de confruntare din care reieşea clar că mita nu s-a dat, fiind reţinute în schimb doar denunţurile acuzatoare. Cele două probe sustrase premeditat nu au fost distruse ci ataşate într-un dosar al lui Lele, dosar care nu avea nici o legătură cu cei doi judecători. Ca şi în cazul lui Alexandru Lele, după patru ani de la trimiterea lor în judecată, cei doi judecători au fost achitaţi de instanţele din România. În vizorul anchetatorilor se mai află – alături de Rădescu şi Chiciu, puşi deja sub învinuire - şi controversatul procuror Gheorghe Muscalu, al cărui nume a fost implicat în numeroase scandaluri. Practic, Muscanu, procuror-şef la vremea respectivă, a confirmat rechizitoriul anemic (bazat pe doar două declaraţii) făcut de subalternii săi împotriva celor doi judecători.

După achitare, magistraţii găsiţi nevinovaţi au făcut plângeri penale împotriva lui Chiciu şi Rădescu. Ei au depus la Parchetul General probe zdrobitoare care arată că din dosarul lor de cercetare pentru luare de mită şi favorizarea infractorului au dispărut unele dovezi favorabile apărării lor.

Judecătorul Traian Munteanu – la acea vreme suspendat din funcţie pe parcursul procesuilui – a descoperit cele două declaraţii favorabile date de Negruţiu, pe care Rădescu şi Chiciu le „pierduseră” în dosarul Lele. Atunci, el a formulat o plângere penală împotriva procurorilor Chiciu şi Rădescu pentru infracţiunile de reţinere şi distrugere de înscrisuri şi abuz în serviciu. Dar ghinionul a fost din nou de partea lui Munteanu pentru că plângerea a ajuns pe mâna controversatului procuror Ilie Picioruş, care a dat soluţia de NUP faţă de Chiciu şi Rădescu, pe motiv că procurorii nu aveau obligaţia de a transfera actele din dosarul lui Lele – pe care tot ei îl instrumentau – în dosarul lui Munteanu.

Fostul procuror PNA Alexandru Chiciu a fost, totodată, şi personajul principal din scandalul “Armaghedon II”, împotriva sa nefiind luată nici o măsură pentru abuzurile pe care le-a săvârşit împotriva lui Mugur Ciuvică. Chiciu a fost practic mâna dreaptă a lui Ioan Amarie, fostul şef al PNA, puternic susţinut de către PSD. La rândul său, Elena Rădescu a fost procuror în PNA, apoi în Parchetul General, iar acum este inspector în cadrul CSM, calitate în care îi poate controla pe procurorii care au pus-o sub învinuire. Dosarul lui Chiciu şi Rădescu bate de câteva luni de zile pasul pe loc în aşteptarea prescripţiei răspunderii penale.