Oare când va înţelege Europa România?

Justiţia din ra­poar­tele oficiale nu seamănă deloc cu cea din tribunale

De la Bruxelles încep să vină primele semnale proaste despre cum vede UE justiţia ro­mână. Nu va trece ianuarie, anunţă surse avizate, şi Bucureştiul va lua act despre "progresele" în domeniu remarcate de Comisia lui Barroso. Progrese, în ghilimele, pentru că, în realitate, pare să fie vorba doar despre regrese. Sau paşi de melc. Ori, pur şi simplu, de bătut pasul pe loc.

Astfel, raportul prelimi­nar ce urmează a fi dat publicităţii până la sfârşitul acestei luni înşiră la bile negre una după alta: ba că nu funcţionează Agenţia de In­tegritate concepută pentru controlul averilor, ba că sunt scandaluri de şpagă pentru posturi de procurori şi judecători, ba că DNA şi CSM se ceartă ca la uşa cortului în loc să colaboreze, ba că lupta împotriva corupţiei bate pasul pe loc.

Multe, nevrute şi, de-acum, obişnuite. Ce mă surprinde însă în rapoartele oficialilor UE este că nici măcar ei nu reuşesc să vadă realitatea românească la firul ierbii. Ca şi politicienii din Parcul Izvor sau Piaţa Victoriei, funcţionarii europeni pedalează pe acelaşi limbaj instituţional-protocolar. Niciunii nu se obosesc să consume energie
pentru a investiga ce se întâmplă de fapt în viaţa concretă.

Discursurile, analizele, rapoartele privesc doar pojghiţa de la suprafaţa sistemului
, nicidecum nu sapă la adâncime. Aşa se face că ne-am plictisit de când tot auzim de sigle şi limbaj de lemn comunitar. În r­est, nimeni nu mai pare interesat de cum trăieşte individul simplu în lumea şi sub instituţiile judecate la Bruxelles sau Bucureşti.

De trei ani, energiile celor care mănâncă o pâine bună în politica românească sunt tocate în dispute, procese, anchete, dezbateri despre "lupta împotriva corupţiei". Toată lumea acuză pe toată lumea, toţi ştiu de toate, nimeni nu mai are nimic de făcut, politica şi România toată se învârtesc exclusiv în jurul acestei lumi de "şi dă-i, şi luptă".

Rezultatul: niciun mare corupt dovedit, toate energiile sistemului, consumate fără efect, bani cheltuiţi degeaba din buzunarul contribuabilului. De­spre cetăţeanul simplu care are de-a face cu justiţia, nimeni nu mai scoate o vorbă. Nici Bucureştiul, nici Bruxelles-ul.

Pe fondul ăsta de aiureală totală, prin tribunale, grozăviile se ţin lanţ. Aflăm de ele doar atunci când cazurile sunt ultramediatizate. Arestarea lui Cioacă, de pildă, este o ru­şine fără mar­gini pentru ce a ajuns roba românească. În loc să-l trimită după gratii cu probe imbatabile, ma­gis­traţii s-au făcut de râs cu acuzaţii gen "instigare la spargerea mailului soţiei".

Pe undeva, prin sudul ţării, trei băbuţe zac aruncate şi ele la zdup că n-au eliberat nu’ş ce terenuri. E plină R­omânia de astfel de exemple, dar ni­mănui nu-i pasă. Între timp, la Bucureşti şi Bruxelles curg rapoarte goale de conţinut…